Citire in ceai

Taseografia sau ghicitul in ceai poate fi facut cu trei tipuri de ceai: ceai rosu, ceai verde si ceai negru. Odata cu ajungerea sa in vest insa, orice fel de planta poate fi folosita in citirea viitorului in ceai, singura conditie fiind aceea ca planta sa fie faramitata inainte ca bautura sa fie preparata.

Primele incercari ale citirii in ceasca de ceai in Europa vin din epoca medievala europeana in care ghicitorii isi dezvoltau tehnica citind in ceara sau plumb topit. Abia in secolul XVII, ghicitul in ceai a patruns cu adevarat si in Europa, odata cu rutele de negot stabilite intre olandezi si chinezi. Ideea ghicitului in ceai a prins foarte bine in Scotia, Anglia si Irlanda unde aceasta practica s-a dezvoltat rapid. Numerosi cititori in ceai au izvorat, multi dintre acestia creand chiar propriile dictionare si carti in care isi explicau tehnicile de citire a viitorului in ceai.

Olariile englezesti au prins de veste ca ceaiul devine din ce in ce mai popular si ca ghicitul in ceai este nelipsit de la orice casa asa ca au inceput sa isi largeasca numarul de seturi de cesti de ceai. Tot felul de seturi de cesti de ceai speciale cu designuri speciale si decorate cat mai extravagant au devenit „hartia” de pe care ghicitorii in ceai isi desfasurau activitatea, „citind” viitorul doritorilor. Nu doar cestile erau in centrul atentiei in acest caz, ci si farfurioarele, caci daca ceasca arata fabulos, nici farfurioara pe care aceasta sta nu poate fi mai prejos.